Blog

avion

Zboară!

Un comentariu

Îmi plac zborurile cu avionul… Nu e prea atrăgătoare partea cu controlul și toate procedurile de dinainte, dar și ele pregătesc experiența. E frumos să zbori din mai multe motive.

Sentimentul desprinderii de pământ. E scurt momentul dezlipirii roților de asfalt, dar e suficient încât să-ți ia respirația…

Printre nori. Nu e prea plăcut pentru că avionul reacționeaza la mediul pe care-l străbate și nu e stabil tot timpul.

Deasupra norilor. Aici e spectacolul… Să vezi soarele care cu câteva minute în urma era ascuns. O mare de alb (norii) stă sub tine, completată de o mare de albastru (cerul) aflată deasupra ta și de o pată de lumină (Soarele) orbitoare. Dacă nu-s nori, vezi Pământul cum nu ți-e dat să-l vezi în viața de zi cu zi.

Turbulențele. Întotdeauna au un efect pozitiv, chiar dacă nu sunt de dorit. Începi să te rogi la Dumnezeu să nu ți se întâmple ceva rău.

Presiunea atmosferică. Îți înfundă urechile până acolo încât devine dureros dacă nu caști gura să te oxigenezi.

Aterizarea. Asta e tot o parte cu emoții pentru că depinde de vremea de afară și de iscusința pilotului. Te zdruncină și-ți pompează adrenalină odată cu frânarea puternică, dar altfel nu te poți opri. Am văzut ceva la români – doar ei sunt așa – aplaudă după aterizare – poate doar de bucurie că nu li s-a întâmplat nimic.

Cu alte cuvinte, te încurajez să zbori! Înveți despre viață. Înveți să te desprinzi de pământ și să ai încredere în cineva care pilotează pentru tine – asta e lecție spirituală.
Trecând printre nori înveți despre perioadele proaste din viață care nu durează pentru totdeauna, asta pentru că după nori vine frumusețea și te bucuri de lumină. Când ești pe cer, vezi Pământul frumos pentru că te afli la distanță și nu mai ești legat de el.
Orice turbulență te face să te gândești la viață și la Dumnezeul în care nu vrei să crezi atunci când îți merge bine. Presiunea atmosferică te învață să-ți înfunzi urechile și să suferi în tăcere așteptând să ajungi unde trebuie. Aterizarea te învață să fii mulțumitor că trăiești și să-l aplauzi pe cel ce te-a ținut în viață.

În final, dacă doar avionul te ajută să te mai gândești la Dumnezeu, te rog, zboară! Zboarăăă!

1 comentariu

  1. simina - februarie 8, 2018 12:10 pm

    Ciudat si tocmai frumos. Tu lai postat in 1, iar eu lam citit abea azi. Cred ca azi trebuia sa il citesc oricum. De ce? Pai tocmai ce am auzit o predica ce ne spunea sa avem curajul sa zburam spiritual sa nu ramanem cu capul in pamant ci sa fim, oarecum, cu capul in nori, cu gandul la Dumnezeu. Ei bine … cand nu bagi la cap din prima, el are grija sa-ti repete. GBY.

    Răspunde

Adauga comentariu