Blog

IMG_5649

Pămătuf

Niciun comentariu

Eram întins pe pat și mai povesteam cu mama, care ședea cam în dreptul jumătății corpului meu. După un timp bunicel în care ne-am împărțit vorbe, mama s-a ridicat de pe pat și, culegând câte una alta de pe masa la care lucrez de obicei, se uita pierdută pe tavanul camerei zicând: “Mă, mami, nu știu, mie îmi cam miroase a picioare aici.” Veneam după 15 ore de condus și cântat.

După un timp de câteva secunde, mama întinde mâna spre birou, ridică ceva de acolo și incepe să-mi facă un favor ștergând praful pe ici-colo. La început am crezut că glumește, până când am vazut că devenise serioasă. Ștergea lejer praful cu microfonul nostru de film, care e îmbrăcat într-un fel de blană menită să împiedice sunetul urât provocat de vânt.

“Ce faci, mami? Ștergi praful cu microfonul meu?” Când a înțeles pentru ce era de fapt, ne-am prăpădit de râs un timp bun. La final zice: “Mami, da’ ce bine șterge praful…”

Totdeauna am apreciat oamenii care fac ceva cu ce au. Sunt unii oameni capabili să slujească, dar nu fac nimic pentru că li se pare că trebuie să ajungă la un anumit nivel ca să facă “ceva-ul” ăla. Fals. Dumnezeu face lucruri mari cu oameni de nimic. Cine crede, vede.

Daca ai un lucru acasă și nu știi la ce poate fi folosit, dă-i-l cuiva în vârstă. O să-i găsească sigur o întrebuințare, la fel ca în filmulețul ăla în care un bătrânel tăia legumele pe tabletă ca să nu zgârie masa.

“Cine n-are bătrân, să-și cumpere.”
“Cine face, lui își face.”

Adauga comentariu