Blog

inmatriculati

Înmatriculați

Un comentariu

E mare bătaie de cap la înmatriculări zilele astea. Să schimbi identitatea unei mașini presupune bani, timp, oboseală, alergare, liste, cozi, îmbulzeală, înjurături, frig și răbdare. Ce legătură are asta cu Dumnezeu? Vezi mai jos!

Se zice că primul pas este să ajungi la RAR. După câteva ore de așteptat la un rând lung, mașina intră la verificare. Trebuie să plătești o taxă, apoi să te întorci cu dovada achitării ei la inspectorii care îți testează mașina. Spre final, cu puțină șansă, ți se spune să revii în șase zile pentru ridicarea noilor acte.
Dacă nu vrei să pierzi și mai mult timp pe drumuri, poti să mergi la un birou de acte auto, unde ți se oferă ajutor cu câteva dintre documente, dar nu pentru toate. De la birou ești trimis pe la Primărie ca să obții alte două-trei aprobări și semnături cum că n-ai jecmănit statul până în prezent. La Primărie dai de oameni care au mai multe relații ca tine, iar atunci când crezi că vine rândul tău, cineva din spate se prea poate să ți-o ia înainte. În fine, intri într-o încăpere, după care te trimit în altă cameră pentru un aviz. Te duci acolo și, pentru că e un pic prea mare bătaie de cap cu toate hârtiile, cineva se uită în dosarul tău și te roagă să mai faci o copie xerox după cine știe ce document și să te intorci în patruzeci de minute. După cele patruzeci de minute dai câteva semnături și poți să mergi mai departe.

La Poliție, la secția Eliberări Certificate nu merge cu programare normală. Poți face o programare obișnuită, dar ar lua cam două-trei săptămâni până să-ți vină rândul. Din fericire, există o metodă interesantă. Din fericire? De la orele 19:00, în fața instituției în cauză, s-ar putea să găsești un om într-o mașină de culore gri, marca Opel, tip Astra, cu o foaie A4 și un pix în mână. De-atunci, până dimineața, oamenii se pot înscrie pentru bonurile de așteptare la ghișeul de înmatriculări. Când se deschid ușile, oamenii se îmbulzesc tare de tot. Unii au dormit prin mașini. Sunt nerăbdatori să-și audă numele strigat de către un jandarm. Unii nu mai au loc pe hol și zic de-afară: “Strigați mai tare!”. Ești numărul 30 pe lista de așteptare, dar primești bonul cu numărul 31. Probabil că încă unul cu pile te-a luat. E ora 8:00, dar abia la 9:00 se deschide ghișeul. După ce încep înregistrările vine și numărul tău, ești verificat, plătești o taxă, primești o chitanță și trebuie să vii a doua zi pentru ridicarea numerelor noi. Vii după numerele noi, dar nu primești certificatul de înmatriculare pentru că durează realizarea lui. Primești doar o dovadă. Cam atât, în scurte cuvinte.

Cu Dumnezeu nu e așa. Ce bine! La Dumnezeu nu trebuie să te duci cu inspecția tehnică periodică valabilă. Nu așteaptă niciun fel de taxă de registru. Dumnezeu nu te cheamă peste șase zile să-ți dea certificatul de autenticitate și nici nu te pune să-I dai telefoane să vezi dacă s-a emis sau nu. Dumnezeu nu te pune pe drumuri. Nu-ți cere traducere legalizată după cartea de identitate. Nu-ți cere contracte și bani pentru toate chichițele. Nu te-așteaptă la Primărie cu Registrul de Impozite și Taxe în mână. Nu-ți cere încă o copie xerox, de care oricum n-avea nevoie și, cu siguranță nu te cheamă peste patruzeci de minute pentru a finaliza actele cu semnătură. Dumnezeu nu te pune să te înscrii pe liste de intrare, să te pui noaptea la ora 1:00 pe drumuri ca să te asiguri că o să fii printre primii la marea strigare de dimineață. Dumnezeu n-are bon de ordine, așa că nimeni n-are pile la El. Nici nu deschide biroul după ora 9:00 și nici nu trebuie să aștepti cu orele să-ți vină rândul. Dumnezeu nu te pune să alegi număr personalizat de inmatriculare. Oricum, ăla pe care îl vrei tu cred că l-a luat deja cineva. Dumnezeu nu te-așteaptă a doua zi să-ți dea numerele noi sau dovadă provizorie. Dumnezeu te înmatriculează pe loc!

Dumnezeu face lux din materii pierdute, face aur din țărână, scoate diamante din cărbuni și lipește cioburile sparte. Oricine vrea să trăiască împreună cu Dumnezeu trebuie doar să-I ceară asta, în urma credinței sincere în Isus. Să-i pară rău pentru perioada în care nu a fost înmatriculat și să promită că o să circule corect de-acolo înainte. Asta se numește pocăință, părere de rău, schimbare. Dumnezeu dă un nume nou oricui vrea, oricui crede. Cel mai frumos nume care i se poate da cuiva rămâne “fiu de Dumnezeu”. Ăsta da nume! Toate taxele au fost plătite! Toate! Cu preț scump – sângele Fiului Său, Isus Hristos.

Când umbli cu Dumnezeu înveți să-ți faci inspecția periodică zilnic, nu din doi în doi ani, ești împlinit și știi ce te-așteaptă: Cerul.

Înscrie-te acum! Pe ușă scrie DESCHIS!

1 comentariu

  1. Pingback: Cum să fii ARTIST în lumea evanghelică? Interviu cu Cătălin Ciuculescu

Adauga comentariu